Sindromul Europei stresate

Scris de Viorel Dogaru | Publicat in 23.06.2012 07:52 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

După ce a rezolvat stringenta şi inimaginabila problemă europeană a găinilor stresate şi a oului cu gălbenuşul îngălbenit de ciudă, dar şi după ce a asigurat comunităţilor de galinacee confortul necesarpentru a duce o viaţă fără griji şi în deplină concordanţă ecologică cu natura înconjurătoare, cei mai deştepţi dintre europeni - adică ăia care se tot adună prin barurile şi restaurantele şic de prin Bruxelles şi Strasbourg - s-au trezit pe cap cu o Grecie falimentată şi adusă la sapă de lemn chiar sub ochii cocoşilor analişti şi responsabili financiari cei mai feroce ai bătrânului continent.
Încă o dovadă, dacă mai era nevoie de aşa ceva, că Uniunea Europeană nu este pregătită să fie Uniune. S-au făcut şi lucruri bune, nimeni nu spune nu, dar problemele structurale ale Europei nu sunt rezolvate şi nu se rezolvă de la sine nici dacă fiecare coteţ se reorganizează cu jacuzzi şi scară rulantă la intrare. Coteţele nu se pot transforma peste noapte în palate, cum nici porcii nu-i poţi învăţa să doarmă să doarmă în iatacuri spilcuite şi pe saltele copiate din Star Trek. Natura umană include şi o doză de neprevăzut, de sălbăticie, de instabilitate, de exagerare şi chiar de prefăcătorie. Comoditatea standardelor paralizează spiritul şi-l îngroapă într-o obezitate a confortului, care devine de la un punct patologică.
Uite că urmaşii lui Zeus, la poalele Olimpului, nu pot trăi la standardele de calitate impuse de Uniunea Europeană. Preferă un sirtaki pe malul Mediteranei, printre tufişuri, chiar după ce totul s-a dus de râpă. Uniunea Europeană a uitat că bucuria de a trăi nu poate fi standardizată. Nu toate femeile se nasc la 90-60-90 şi nici nu se pot face operaţii estetice ca să le încadrezi în tiparele mondiale. Şi oricât de 90-60-90 ai avea, dacă e doar gonflabilă parcă nu mai contează. O faci o dată, din curiozitate, şi după aceea cauţi ceva care să pună inima în mişcare.
Sufletul nu se standardizează. Dacă nu vrei cumva să-ţi înfiinţezi vreo sectă.
Ideea este că Europa este un conglomerat de culturi, de tradiţii şi de istorii complet diferite. Într-o anume măsură, chiar contradictorii.
Nu toţi europenii pot trăi ca germanii. 1 plus 1 nu fac întotdeauna 2. Şi chiar dacă fac, e bine să-ţi imaginezi ce se întâmplă în cazul în care nu ar face. Nu toţi europenii pot trăi ca britanicii, beneficiarii plusvalorii unui întreg imperiu adus pe malurile Tamisei pentru a îmbunătăţi viaţa de zi cu zi a insularilor. Nu poţi trăi nici ca scandinavii. Deşi de trăit, cel puţin social şi material, trăiesc bine.
Standardele europene doresc să schimbe o formă, după care se crede şi într-o transformare a fondului. Istoria umană însă o contrazice. Degeaba bagi un suflet bântuit de stafii din Evul Mediu, sau chiar mai de departe, într-o navă Enterprise şi îl trimiţi să cucerească galaxiile virgine ale cosmosului.
În plus, toate ţările europene, de la oameni până la instituţii, sunt îmbâcsite de tradiţii autohtone, moştenite de-a lungul timpului. Europa cea veche este strangulată de Europa cea nouă. Europa sufletelor este paralizată de Europa standardelor.
Când trăieşti este nevoie şi de un strop de nebunie. Pentru culoare. Pentru adrenalină. Pentru energie. Şi nebunia nu cred că poate fi standardizată. Dimpotrivă.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.