Semnificativ sau nu?

Scris de Viorel Dogaru | Publicat in 16.02.2012 15:25 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

"Umilirea totală a individului este prezentată drept eliberare definitivă, ocultarea informaţiei este prezentată ca acces la informaţie, manipularea exercitată de către putere, drept control public asupra puterii, iar arbitrarul puterii, drept respectare a sistemului juridic.Reprimarea culturii e prezentată ca avântul acesteia, lărgirea zonei de influenţă imperialistă e prezentată drept asistenţă acordată oprimaţilor, absenţa libertăţii de exprimare, drept cea mai înaltă formă de libertate, iar farsa electorală, drept cea mai înaltă formă de democraţie; interzicerea gândirii independente apare ca cea mai înaintată concepţie despre lume, iar ocupaţia ca ajutor frăţesc. Puterea este prizonieră a propriilor minciuni şi astfel continuă să falsifice trecutul, falsifică prezentul, falsifică viitorul... Se preface că nu persecută pe nimeni. Se preface că nu îi este frică. Se preface că nu simulează nimic". Iată-l pe Vaclav Havel, dincolo de imaginea de fost preşedinte al Cehiei.

Şi-l putem adăuga, la acest capitol, pe Carl Gustav Jung, care în "BĂTĂLIA ÎMPOTRIVA UMBREI" spune: “Valoarea şi însemnătatea individului scad rapid şi perspectivele lui de a fi ascultat dispar din ce în ce mai mult. Acest proces de înrăutăţire va fi îndelungat şi dureros, dar mă tem, totuşi, că va fi inevitabil. În cele din urmă se va dovedi că aceasta a fost singura cale posibilă către o înlocuire a deplorabilei inconştienţe a oamenilor, a infantilismului şi a slăbiciunii lor individuale, printr-un om al viitorului, care să ştie că el însuşi este autorul destinului său şi că statul îi este doar un slujitor şi nu stăpânul. Dar omul va ajunge la acest nivel abia atunci când îşi va fi dat seama că şi-a pierdut, din cauza propriei sale inconştienţe, cele mai elementare drepturi”.


Dar să ne întoarcem din nou la Havel: "Cântecul entuziaştilor şi ţipetele torturaţilor au amuţit. Nelegiuirea a îmbrăcat mănuşi de mătase şi a ieşit din legendarele săli de tortură pentru a se instala în birourile capitonate ale birocraţilor anonimi. (…) Puterea totalitară a adus "ordinea" birocratică în dezordinea vie a istoriei, şi astfel a necrozat-o ca Istorie. Guvernul, dacă putem spune aşa, a naţionalizat timpul ce a dobândit astfel trista soartă pe care au avut-o atâtea lucruri naţionalizate: a început să se stingă".


Andre Glucksmann, sublinia în "PROSTIA": “Epocile credinţei revoluţionare şi ale cultului personalităţii au trecut, iar oamenii nu se mai lasă amăgiţi, ci sunt derutaţi. Autorităţile urmează pas cu pas sfatul ironic pe care li-l dădea Brecht, în 1953: o dată ce aţi pierdut încrederea poporului, dacă nu acceptaţi să vă desfiinţaţi, dizolvaţi poporul. Acţiunea se desfăşoară în răpăitul tobelor, prin ordine contradictorii şi dizolvante, în care psihologii ar recunoaşte efortul de a-l aduce pe celălalt în pragul nebuniei, efort pe care îl numesc obstacol dublu (duble bind): supune-te în mod spontan, rămâi de bună voie sub cizma mea”.


P. Fidelius, în “Spiritul post-totalitar”: "Viaţa în minciună nu se manifestă în mod obligatoriu prin afirmarea unui lucru despre care se ştia că e fals, prin denaturarea deliberată a faptelor... Căci esenţa Statului bazat pe minciună constă în faptul că te face să participi ('conştient' sau 'inconştient', nu are importanţă) la devalorizarea colectivă a ceea ce fundamentează întreaga demnitate şi întreaga glorie a vieţii omeneşti; ajungi să iei parte la devalorizarea nu numai a adevărului ca atare, ci şi a aspiraţiei spre cunoaşterea adevărului. Cel ce trăieşte în minciună face ceva mai rău decât faptul că 'nu spune adevărul': el are o grijă deosebită să priveze de sens însuşi faptul de a vorbi despre adevăr în general".


Andre Glucksmann, din nou: “Teroarea în masă îngrozea, minciuna post-totalitară prosteşte; iată două modalităţi de a priva individul de posibilitatea de a-şi folosi individual creierul. (…) Ce se întâmplă când o "viaţă în minciună" preia ştafeta terorii declarate? Se conturează omul nou bis care se agită fără încetare şi gândeşte cât mai puţin posibil, un surplus de activitate corticală părându-i-se periculos şi zadarnic. ‘Suntem tari ca un perete, de ce vă aruncaţi cu capul înainte spre noi? Sunteţi nebuni?’ - le spun poliţiştii psihiatri disidenţilor sovietici. Teroarea totalitară ducea la singurătatea extremă, la limita alienării mintale. Minciuna post-totalitară instalează prostia: fiecare trebuie să se inhibe şi să-şi îndemne vecinul să nu-şi exercite facultăţile intelectuale”.
Semnificativ sau nu?

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.