Puloverul verde

Scris de | Publicat in 15.12.2012 22:04 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Nu stiu cati dintre voi isi mai amintesc de puloverul verde a lui Mihaila Cofariu, dar pentru ca bietul personaj a facut istorie in presa vremii, si pentru ca de cateva zile intreg UDMR este un fel de Mihaila Cofariu, cu capul spart si confuz, as vrea sa va reamintesc evenimentele din martie 1990.
Pentru prima data, dupa multi ani, maghiarii se pregatesc sa serbeze pe 15 martie 1990, Revolutia ungara in Harghita. Se face mult tam-tam, cateva mii de maghiari din ungaria trec granita pentru a participa la festivitati si, bineinteles, media postdecembrista nu pierde ocazia pentru a prezenta evenimentul ca pe o suma de provocari ale nationalistilor maghiari: se arboreaza drapelul rosu-alb-verde pe institutii publice, scoli, camine culturale. Se depun coroane de flori cu drapelul maghiar. La Sovata este data jos de pe soclu statuia lui Nicolae Balcescu (ce cauta o statuie a lui Balcescu la Sovata este o cu totul alta discutie), este profanata statuia lui  Avram Iancu de la Targu Mures etc ...

Puterea vede un bun prilej de a aduce pe tapet nationalismul in si asa agitatul 1990, cu o Piata a Universitatii ce contesta legitimitatea ei, cu o Timisoara cu manifestatii saptamanale in sprijinul Proclamatiei si a Punctului opt, cu o sumedenie de intelectuali ce denunta „revolutia furata” si cu o tara intreaga ce se trezeste incet din socul lui Decembrie 1989.
Beneficiile agitarii apelor nationalismului sunt evidente, si evolutia politica a Romaniei in urmatorii zece ani o confirma.
Apar organizatii extremiste si ulterior partide (PUNR, PRM) cu o oarecare pondere in politica romaneasca, mesajul UDMR se radicalizeaza si circul neincrederii si al urii dintre romani si unguri alimenteaza interesele emanatiei postdecembriste.
Momentul culminant al evenimentelor din martie de la Targu Mures il constituie contramanifestatia violenta din 19 si 20.

In organizarea cel mai probabil a securitatii, se incarca autobuze cu tarani din cateva sate romanesti din zona, si dupa modelul mineresc, inarmati cu o paine si o bata, descind in centrul Targului Mures.  Doua zile de de lupte stradale. Macel: morti, raniti, distrugeri ...
Imaginea cea mai socanta, un om cu capul spart, intins pe jos intr-o balta de sange este lovit cu betialitate de multimea infuriata. Reporterul irlandez care surprinde momentul, poate si din cauza puloverului verde al barbatului intins pe jos, il descrie ca pe un maghiar maltratat cu bestialitate de o gloata de romani.

Se dovedeste ulterior ca era vorba despre romanul Mihaila Cofariu, insa filmul reporterului irlandez apare pe toate posturile de televiziune din lumea civilizata si, pe langa stirile despre mutilarea poetului Suto Andras, povestea „ungurului cu pulover verde”, Mihaila Cofariu, dizolva aproape instantaneu tot capitalul de simpatie castigat de Romania in decembrie. Opinia publica internationala este convinsa ca vad un maghiar batut cu bestialitate de romani si nici dezmintirile ulterioare, nici interviul cu Mihaila Cofariu pe patul de spital, nici puloverul verde patat de sange aratat la televizor la o ora de maxima audienta nu reusesc sa schimbe cu nimic impresia publica.

Pe scurt: confuzia, una din metodele preferate ale securitatii, a dat roade. In urmatorii ani confuzia nationalismului extrem s-a transformat intr-un capital politic pretios in mana unor partide ca PUNR si PRM dar si a unor indivizi de genul Funar, Vadim, etc.
Un rezultat deloc neglijabil al acelor evenimente, a fost reactia, tot mai compacta, a comunitatii maghiare in jurul UDMR, materializata prin prezenta acestei formatiuni in parlament cu un scor electoral de peste sase procente la toate scrutinurile de pana acum. Singurul partid din Romania care  avea asigurata prezenta cu un numar stabil de parlamentari in orice legislativ postdecembrist a fost UDMR.

Odata cu aparitia, in ultimii ani, a celor doua partide  secuiesti, o parte dintre maghiarii nemultumiti de politica  moderata a UDMR, in ciuda faptului ca mai intotdeauna se aflau  intr-o relatie stransa cu puterea (indiferent ce culoare  politica ar fi avut aceasta), voteaza cu Partidul Popular  Maghiar. Dupa ce pierde cateva primarii la „locale” UDMR, la  alegerile de duminica trecuta s-a apropiat amenintator de  pragul minim de 5%. Neatingerea pragului electoral  ar fi fost  o catastrofa si ar fi echivalat, probabil cu distrugerea  partidului, si implicit cu nereprezentarea in parlamentul mamut a comunitatii maghiare. La anuntarea unui scor de 5,2%, rasuflarea de usurare a liderilor UDMR s-a auzit pana la Budapesta.
Nici nu se finalizasera centralizarea exit poll-urilor ca USL, in ciuda procentului urias castigat, anunta prin Victor Ponta, dar si prin Liviu Dragnea a doua zi, o iminenta intalnire cu UDMR pentru constituirea unei majoritati de trei sferturi care ar permite mult asteptatele modificari constitutionale in chiar prima sesiune a parlamentului.

Din nou ungurii devin marul discordiei! Antonescu iese pe post cu un mesaj nationalist, Voiculescu face spume la gura iar proaspatul parlamentar, Gigi Becali promite voturi de la PDL si PPDD in schimbul renuntarii la solutia UDMR. Cu toate acestea cativa membri din conducerea UDMR participa la sedinta mai  marilor PSD, chiar inainte ca BEC sa anunte rezultatele finale ale alegerilor. Tentatia participarii la guvernare, cu care au fost in permanenta obisnuiti, este prea mare si Kelemen Hunor declara ca negocierile sunt in toi si ca o oferta de participare la guvernare, este de nerefuzat pentru orice partid politic. Nimeni nu intelege exact ce vrea PSD-ul din aceasta asociere cu maghiarii, spiritele se inflameaza, declaratiile  televizate curg ... pe scurt: confuzie!

In vederea modificarilor constitutionale promise de USL, UDMR poate ca spera sa obtina concesiile legate de autonomie, la care aspira secuimea, si astfel  sa obtina o victorie semnificativa, de imagine, in fata celorlalte partide unguresti. Se joaca cu focul. Cu actuala majoritate parlamentara, USL poate trece prin parlament aproape orice modificare constitutionala prin simpla racolare a unor dezertori de prin PPDD sau chiar PDL, iar cooptarea maghiarilor ne arata clar ca aici este vorba despre negocierile legate de regionalizare.

Insa sa nu care cumva sa nu apara intregul tinut secuiesc intr-o viitoare harta a regiunilor, cu eticheta de „autonom” cu tot, fiind-ca electoratul maghiar ar penaliza crunt UDMR la viitoarele alegeri. Nicio concesie fata de proiectul regiuni secuiesti, autonome, nu va fi tolerata. In acest caz UDMR, cu un electorat predominant de dreapta va fi etichetata de acesta ca o formatiune cameleonica, vesnic la putere dar niciodata suficient de ferma in sustinerea autonomiei. Iar cele peste sase procente impartite la trei partide dau ... sub 5%. Si in acest caz orice explicatii postume ar fi de prisos. UDMR nu va mai avea sansa de a veni cu explicatii de genul: „Am facut tot ce ne-a stat in putere, in conditiile date”, pentru ca electoratul traditional disciplinat a disipat deja peste un procent din voturi la popularii maghiari in conditiile in care prezenta la vot a maghiarilor a fost sub media nationala, lucru nemaiintalnit la scrutinurile romanesti.
 Puloverul verde, patat cu sange, aratat prea tarziu la televizor, nu va convinge pe nimeni!

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.