Plagiat

Scris de | Publicat in 11.07.2012 19:27 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Nu v-am mai vizitat de mult. Nu că nu aş fi vrut, dar n-am putut. Mi-a închis nevasta calculatorul (nu în dulap sau în cămară), l-a parolat. Motivul? Cică mă uitam la filme cu tentă porno.Geaba am încercat să-i explic că de fapt căutam o promoţie la costume de baie pentru sezonul estival, ea nimic şi nimic, zdrang cu parola. De, ştiu toţi bărbaţii cum sunt femeile - ”graţioase, dar nervoase“. Boon! Trecem la fapte. Am foarte mult timp liber. Pământul de la ţară l-am vândut, animalele mi-au fost furate. Ba, pardon, după spusele doamnei judecător, acestea se află în comodat. ”Bă, hăbăucule”, a zbierat ea la mine, ”nu vezi că le hrăneşte, le îngrijeşte, potcoveşte caii şi nu cere de la tine nici un ban?” Am tăcut, am ieşit din sală şi am ajuns acasă. Ce să mai fac ? Mă uit la televizor. După ce s-a terminat Campionatul european de fotbal, mă mai uit pe la ştiri şi aproape nu mai înţeleg nimic. Sus, jos, stânga , dreapta, parcă aş fi la armată.
Arşiţă, nu tu inundaţii unde să meargă guvernul, un pod care s-a reparat, dar în continuare nu este reparat, câte un înecat, o sinucidere, două, un viol pe aici-pe colo şi două trei maşini buşite. Mare plictiseală….
Deodată, toată lumea vorbeşte de plagiat. Dom`le, ce-o fi şi ăsta ? Eu mi-am făcut şcoala mai mult la seral. Adică îi spuneam maică-mii seara că merg la şcoală şi eu mergeam pe la petreceri. ” O, tempora, o, mores!” Cum spunea profesoara de limba rusă. Petrecerile se numeau ”ceai dansant ” sau cum ziceau fetele – ”dansăm, dansăm, dar ce ai de mă strângi aşa tare?”
După ziare şi televizoare, am ajuns la concluzia că suntem o ţară de plagiatori.
Bag ochiul la definiţii (am acasă un DEX, carte grea la propriu şi la figurat, o ţinem toamna pe capacul bidonului cu varză murată să nu iasă zeama). Şi după ce zic ei acolo - ”operă literară, artistică sau ştiinţifică a altcuiva însuşită (integral sau parţial) şi prezentată drept creaţie personală…. ; ”a fura ideile, expresiile, invenţiile cuiva şi a le ” … bla, bla, bla…stop.
Aici vreau lămuriri. Par egzamplu, am avut un vecin scriitor, Pop Corniş se numeşte.
Am intrat în casă, i-am luat două opere literare şi, hop!, au venit colegii lu` domn consilier Ilie Bertea (trăiţi şefu`), mi-au pus brăţările, mi-au scos şiretele, cureaua, incisivii şi un premolar (cică nu se ţineau bine în gingie) şi la subsol tată. Am încercat să le explic eu că voiam să plagiez. Canci! mi-au făcut dosar de hoţ şi ales bules, mănâncă băiete turtă de mălai.
Alta întâmplare cu operă literară. Am luat pe vremuri o carte din bibliotecă, am mers în spatele curţii şi am folosit-o parţial. Mai exact am folosit câteva file. M-a surprins mama. Nu am mai apucat să-I explic că voiam să plagiez. M-a bătut de m-a snopit.
Hai să vedem la ”expresii”. Dacă eu folosesc expresia ” Du-te bă în pi… ” şi colegul îmi răspunde ” Ba du-te tu în pi… ” înseamnă că m-a plagiat, sau amândoi am plagiat pe toţi care folosesc această expresie cu o superbă încărcătura intelectuală şi emoţională?
Trecem la idee. La acest capitol, poporul român are o veche tradiţie istorică. Dacă un şef de stat, prinţ, domnitor, preşedinte al Norvegiei, şah, mogul s.a., are o idee despre conducerea statului sau o impune şi o legiferează în managementul socio-politic şi altul o foloseşte înseamnă plagiat? Dacă Mircea cel Bătrân (sau cel Mare, că nici elevii nu mai ştiu cum să-i zică, săracii, de pică la bacalaureat pe capete) s-a bătut în draci cu turcii şi Mihai Viteazul şi Ştefan cel Mare (ulterior Sfânt) i-au urmat exemplul înseamnă că i-au plagiat ideea ? Apropo de bacalaureat şi elevi. Dau neica toţi foile goale de te gândeşti că se plagiază (copie) reciproc. Transpiră profesorii la corectură (parcă ar număra buletine de vot), că de, e uşor să corectezi o foaie goală? Ca la psihiatrie, unde mergea unul prin curte şi trăgea după el o sfoară. Sare doctorul la el : ”Bă, nebunule, de ce tragi sfoară după tine?” Iar nebunul :”Bă, dacă eşti deştept încearcă tu să o împingi!”
Revenim. Cel puţin Ştefan cel Mare s-a autoplagiat. S-a bătut de atâtea ori cu turcii, fapte consemnate în cronici, de a scos din sărite opoziţia. ” Hai, Doamne, că nu-i chiar aşa!” ”Ce e, bă? ”- a răspuns acesta. ”Am semnat eu ceva ? Luaţi-i la întrebări pe grămătici. Hai, la treabă acum, ca eu mă duc să vorbesc cu şefa de la deputaţi!” Pe vremea aceea sursele spun că o chema Vrâncioaia.sau poate altfel că zona aia cu Vrancea şi Buzăul e prolifică în femei frumoase.
Despre invenţie ce să mai vorbim? Ştim cu toţii că un nene inventează o chestie bună şi toţi o folosim cu drag. La capitolul ăsta, din punct de vedere istoric vorbind, ne-am omorât comuniştii.
Pe scurt, un nene inventa un dispozitiv, o piesă. După opt ore, venea un muncitor la maistrul care era obligatoriu membru de partid şi-i spunea : ”Tovarăşe maistru, acestea sunt piesele mele!”. Plagiat, plagiat, plagiat. Dar comuniştii au inventat culmea plagiatului. După ce muncitorul se lăuda cu piesele sale, un alt coleg îl plagia, adică le fură din magazie. Că asta am înţeles eu, că plagiatul este interpretat ca o formă de furt. Eu zic să ne adunăm cap la cap, cot la cot şi să lărgim sensul de interpretare a acestui cuvânt. De exemplu, pe vecinul meu nevasta l-a trimis după cumpărături pe căldura sta. (Vorba ţiganului astă iarnă, la minus 20ºC: -”Fie ăl Dracului ăl de-o mai sta vara la umbră”). Aşa că îl plagiez. Merg la cumpărături. De fapt, îi urmez exemplul, dar ce mai contează. Plagiat să fie!
Vă rog să-mi răspundeţi. că altfel iese nasol, că nu mă crede nevasta că am folosit hârtia la scris.
Şi încă ceva. Ce credeţi că fac politicienii cu ţara şi poporul? Îi trag după ei sau îi împing ?

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.