Noua aristocratie (II)

Scris de | Publicat in 31.12.2012 11:19 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Ca orice aristocrati, acesti oameni au fost crescuti in spiritul apartenentei la casta si al sentimentului de superioritate. Aroganta lor este rezultatul educatiei primite. Dupa ce ani de zile li s-a spus ca sunt, de catre colegii de casta, dar si de feluriti lingai, ca sunt superiori, ca sunt intangibili, ca au misiunea istorica de a conduce neamul romanesc „pe noi culmi de progres si civilizatie”, au inceput sa si creada acest lucru. Si cum sa nu creada, cand ei traiau o cu totul alta viata decat restul romanilor. Vilele din „Primaverii”, indestularea materiala intr-o perioada de maxime privatiuni pentru restul populatiei, universitatile din strainatate frecventate pe cand calatoriile in stranatate erau cvasiimposibile pentru milioane de romani si mai ales puterea nelimitata de decizie asupra destinelor social-politice dar mai ales economice ale tarii le-au creat acestor indivizi iluzia ca „totul e posibil”.
Au stapanit Romania ca pe o feuda, in vremea comunismului si au continuat sa o stapaneasca si in perioada postdecembrista intr-un mod similar. Dupa decembrie 1989 au fost totusi  mici nuante generate in special de expunerea media si de tot mai marea dependenta fata de Europa si Statele Unite precum si de necesitatea de organizare a unor alegeri si de prezenta in acest context a unei opzitii. Insa in esenta, feudalismul salbatic a supravietuit aproape nederanjat pana in zilele noastre.
Sistemul partidului unic era terminat insa grupul celor care a preluat puterea in decembrie 1989 au gasit solutii ingenioase pentru a-si perpetua dominatia politica si intr-un sistem multipartit. Prezentand FSN ca pe o forta anticomunista in timp ce acesta era exact contrariul, acest grup si-a asigurat, de fapt printr-o diversiune, cei cativa ani de „liniste” de care aveau nevoie pentru a-si consolida puterea. Dupa ce, inevitabil au pierdut urmatoarele alegeri, solutia de guvernare totala s-a complicat putin. Trebuia ca intregul spectru politic sa fie controlat de ei. Asa ca au infiltrat CDR si au distrus-o din interior, au castigat din nou alegerile si au creat o noua forta politica de dreapta, PD-ul (dealtfel continuatorul de drept al FSN –ului) pe care s-au bazat mai tarziu pentru alternanta la guvernare dupa principiul „pleaca ai nostri vin ai nostri”.
Partidele istorice au fost destul de rapid anihilate. PNT-CD  si-a asumat o guvernare toxica ca lider al CDR, si fiind puternic infiltrat, dupa patru ani ajuns un partid fantoma. PSDR a fost inghitit de comunistii grupati in FDSN in jurul lui Iliescu, carora le lipsea la momentul respectiv apartenenta la grupului social-democrat european, iar fuziunea cu acest partid istoric le-a adus-o. PNL-ul a fost scindat in multe factiuni, aripi etc., pentru ca mai apoi sa se reorganizeze si sa penduleze intre stanga si dreapta spectrului politic, incheind aliante dintre cele mai bizare, dand dovada de lipsa de pragmatism si de dispret pentru doctrina liberala. Actuala fuziune liberal-conservatoare asociata politic cu social-democratia ii face pe Bratieni sa se rasuceasca in mormant ca puii pe rotisor. Initiativa firava a societatii civile, organizata in Alianta Civica in jurul unor intelectuali si opozanti cunoscuti ai vechiului regim, a decedat politic (sub forma PAC) in timpul guvernarii CDR. Daca in Cehia, Ungaria sau Polonia, vechea dizidenta anticomunista a constituit nucleul politic al opozitiei si formeaza acum baza dreptei politice, la noi aceasta a disparut complet din politica, dezamagita de insuccesul proiectului CDR.
La o noua revenire la putere, sub forma Aliantei DA, asazisa dreapta a fost din nou spulberata de aceasta data din interior de catre insasi locomotiva ei politica: presedintele Traian Basescu. Acesta a asigurat continuitatea la putere a noii aristocratii romanesti, in mod bizar chiar in timp ce discursul sau politic sustinea exact contrariul.
Sistemul cvasifeudal se regaseste azi peste tot: mult blamatii baroni locali ai „stangii” sunt prezenti si la „dreapta”, mult mediatizatii „moguli” sunt si de o parte si de alta, iar „baietii destepti” sunt omniprezenti. Serviciile secrete fac pe alocuri munca de politie politica, favorurile se cumpara, demnitatile in stat se platesc, puternicii baroni locali, in relatie de vasalitate fata de aristocratia de pe malurile Dambovitei, platesc si ei tribut „mai sus”, iar elita politica se poarta cu maxima aroganta si dispret fata de „supusii” ei.
(va urma)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.