Noua aristocratie (I)

Scris de | Publicat in 27.12.2012 12:09 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Cu cat un regim este mai aproape de dictatura, cu atata mai puternice sunt tendintele de formare ale unui grup de profitori ai regimului. Un grup de indivizi care, prin apartenenta sau legaturile pe care le au cu primul esalon ai puterii, profita la maxim de pe urma regimului, se imbogatesc peste masura si, incetul cu incetul, incep sa dezvolte simptome ale unui fel de pseudoaristocratie, cu toate caracteristicile ei.
In sens strict etimologic, aristocratia inseamna „puterea celor mai buni”, iar membrii unei astfel de categorii sociale, dupa un timp, chiar incep sa creada despre sine ca sunt cei mai buni, ca sunt elita societatii, „la creme de la creme”.
Comunismul a generat peste tot pe unde a infectat viata politica si sociala, o nomenclatura, care in scurt timp a devenit casta conducatoare. Aceasta aristocratie comunista era extrem de bogata si influenta, relativ inchisa din punct de vedere social si beneficia de privilegii similare nobilimii Evului Mediu. In Rusia, aristocratia comunista a aparut rapid, in cei cativa ani de razboi civil de dupa Marea Revolutie, facandu-l pe Trotski sa afirme ca Uniunea Sovietica a devenit un „stat muncitoresc degenerat”, iar la noi, precum si in alte tari, samanta noii aristocratii comuniste a fost importata laolalta cu ideologia, impreuna cu Armata Rosie. Si unde ar fi putut gasi aceasta samanta teren mai fertil decat intr-o tara inapoiata, cu o traditie indelungata a tradarii politice, a birocratiei corupte si a nepotismului institutionalizat.
Interesant este ca, daca in restul tarilor comuniste, dupa 1989, continuatorii partidului unic au pierdut primele alegeri democratice (cu exceptia Bulgariei), ca mai apoi sa le castige dupa patru ani, sub steagul FSN, la noi, comunistii au castigat alegerile si nu au marcat niciodata o ruptura clara cu vechiul regim. Astfel, in primii ani de dupa 89, sub aripa ocrotitoare a regimului Iliescu, aristocratia comunista s-a reorganizat, in ciuda avertismentelor presei si ale etichetelor de ”neocomunism” sau „criptocomunism” aplicate FSN-ului si urmasilor sai.
Cativa ani le-au fost de ajuns ca sa pastreze haturile puterii in mana, cu ajutorul securitatii, au infiltrat si distrus din interior partidele de dreapta, partidele „istorice” si apoi s-au instalat confortabil „la butoane”.  Dupa atatia ani, atat ”dreapta” cat si „stanga” spectrului politic romanesc isi au originea tot in „emanatia” revolutiei din decembrie. Pentru ca puterea a fost preluata de cativa reprezentanti ai asa zisului esalon secund al nomenclaturii si de catre securitate, si datorita ragazului de cativa ani pe care l-au avut, aristocratia comunista s-a oganizat intr-o casta noua. Acestia au instaurat in Romania un regim cleptocratic, bazat pe stapanirea ilegala (a se citi furtul) averii publice si distrugerea, in folos personal, ramasitelor economiei de stat.
Cum era normal, atat membrii acestei caste, cat si familiile lor, au capatat caracteristici specifice aristocratiei medievale: putere absoluta si discretionara, acumulare de averi disproportionat de mari fata de restul populatiei, dispret profund fata de „muritorii de rand”, dispret total fata de lege, sistem ereditar de propagare a puterii, de orice fel, crearea unei ierarhii specifice, cu o functionare aparte si reguli proprii.
(va urma)

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.