Mii de balante

Scris de | Publicat in 17.09.2012 12:19 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

În România post-decembrista nu cred ca a fost o lupta a doctrinelor. Nu cred ca ideile au stat la baza inclinarii balantei intr-una sau alta dintre parti.Pe de o parte pentru ca s-a construit o anomalie sistemica dupa chipul si asemanarea lui Ion Iliescu iar mai apoi, dupa cea a lui Adrian Nastase, iar pe de alta parte nimeni, mai ales justitia, nu putea tine pasul cu valul de infractiuni de la cel mai mare la cel mai mic nivel la care unii s-au dedat in ultimii 22 de ani. Iar cand sunt prinsi lesina pe targa sau spun ca sunt victima dosarelor politice.

Criza si Traian Basescu au stricat totul. Si Uniunea Europeana, dar numai in ultimul timp si foarte putin, neavand prea multe mecanisme de presiune in afara vestitului MCV. In fapt balanta a fost mereu inclinata de partea celor aparati de legi si institutii, care au stiut cum sa fie primii la oportunitati pentru ca si le-au creat sau au fost impinsi sa o faca contra vestitului comision. Rezultatul este vizibil in orice domeniu doriti: criza in sanatate, criza in invatamant, in infrastructura, in dezvoltarea IMM-urilor, in administratie, in mediu, in raporturile cetatean – stat, in constiinte …
Ne-am ales cu o mare dezamagire nationala si o masa de resemnati ce refuza contactul cu politica si orice este atasat ei. Pe buna dreptate. Si cum pe criza nu poti da vina a ramas la bataie Traian Basescu. Spre el acum se duce toata ura acumulata din frustrari si neintelegere.
Insa situatia a devenit grava. Neimplicarea noastra, la care se adauga neimplicarea unor politicieni din opozitie, creaza mediul favorabil in care USL-ul poate face ce vrea, cum vrea si cu cine vrea. Edmund Burke cu al sau citat „Ca raul sa triumfe e suficient ca oamenii buni sa nu faca nimic” e mai actual ca oricand. „Somnul cel de moarte” cuprinde din ce in ce mai multi romani lobotomizati sistematic de mesaje insidioase si aratari cu degetul manipulatorii pe care seara de seara le-au vazut si auzit la televizoarele ce nu lipsesc din nicio casa. Odata inchise, surzim. Goliciunea propriei persoane, in care nu s-a mai pus nicio carte de ceva timp, singuratatea neasocierii cu alte persoane pentru ca inca gandim exclusivist in structuri de partid centralizate, presiunea problemelor financiare ce reprezinta datorii si nevoi amanate sau neimplinite, toate astea ne dau dimensiunea statistica a unui roman trist, golit, sarac si depresiv. Si atunci aprindem din nou televizorul!
Noua ne cer sa platim pentru piscina sau sa ne reclamam vecinul la fisc. Ori sa iesim sa le votam candidatul care, intotdeauna, ati observat, vrea schimbarea. Sau sa crestem plusvaloarea intr-un efort sporit la bugetul de stat, indatorat de politicieni in 22 de ani de cand se platesc privilegii, pensii si salarii la stat. Trist dar adevarat.
Trezit din decuplarea de TV romanul va intreba, probabil, mie ce-mi iese? Unii se vor multumi cu un kilogram de zahar, o galeata si un pix. Altii vor vrea mai mult sau si mai mult. In timp ce altii nu mai vor nimic, privind de pe margine fara speranta.
Spuneam ca balanta ultimilor ani nu a avut de-aface cu doctrina. Raptul continuu a imbogatit niste indivizi organizati acum in asociatii infractionale de tip USL sau partide. Cei care mai credeau in principii au fost inselati cand dreapta si stanga si-au dat mana in grupuri ce se acuzau reciproc in public ca de dupa gard sa-si stranga mana incheind aliante banoase ori trecand legi ce le permitea sa eludeze bunul simt ori sa-i apere de bratul legii. Ca ce a ajuns Parlamentul altceva decat un loc unde un Andon sau Diaconu pot ramane linistiti parlamentari desi ANI spune altfel ori locul unde un Borbely ori Dobre sunt „judecati” de colegii lor desi institutiile abilitate sa o faca legal sunt altele?
In tara care nu ne mai place dar pe care am creat-o singuri avem doua optiuni: continuam asa si nu ne pasa ori intelegem gravitatea situatiei si salvam ce se mai poate salva, creand o baza de plecare la ofensiva impotriva nesimtirii si a anormalitatii? Unii dintre noi au ales si asta de ceva timp. Unii vor doar confortul personal. Alti oameni, neimplicati politic pana mai ieri, s-au decis ca e timpul pentru actiune. Desi nu stau bine cu banii, au decis ca este nevoie sa plateasca o cotizatie, sa aiba un spatiu comun si aici sa invite si pe altii care s-au decis, la randul lor, sa iasa din case si sa cunoasca, sa spuna si mai apoi sa faca. Chiar s-au organizat legal in asociatii si si-au marit puterea.
Imaginati-va o balanta sau un balansoar! Intr-o parte stau ei, cei care ne-au furat identitatea de mai bine de 22 de ani. De cealalta parte stam noi, cei ce nu am avut sau nu avem contact cu politica. Ei sunt putini numeric fata de noi dar au forta pe care le-o dam de peste 2 decenii, la fiecare 4 ani. O putere pe care au folosit-o egoit si care a dus la acumularea de averi si de bani cu care pot cumpara influenta si constiinte. Chiar daca parem multi, de partea lor sunt cei care s-au conectat la tulumbele create de „moguli”, la organizatiile sau firmele lor, unele din ele cuplate la bugetul de stat. Adica la banii mei si ai tai. Un flux in care o parte din banii pe care ii platesti ca taxe si impozite se duc pe a le asigura lor putere, confort si influenta. Ti se pare corect?
Punand in fiecare zi pe cate cineva de partea ta sau luand de la “ei” o constiinta trezita putem echilibra balanta. Incepand cu cea politica. Masurata in intentie de vot ea arata astfel: 50% USL, 25% ARD, 10% PPDD si 15% altii. Daca se mentine, balanta electorala poate fi dezechilibrata de orice formatiune care trece in tabara USL. Pe de o parte. Pe de alta parte, orice lider care coaguleaza un front anti USL si rupe din PNL o bucata semnificativa poate inclina balanta invers. Dar oare este posibil?
Logica spune ca nu. Pe de o parte pentru alegerile din toamna candidaturile se cam stiu, sinecurile s-au platit, banii s-au acumulat in fonduri ce stau la dispozitia politicienilor pentru alegeri. De cealalta parte electoratul votant ramane predominant captiv sau alegator al raului cel mai mic. Peste 60% reprezentat de dezamagitii resemnati sau neresemnati, nu prea vor sa mearga la vot pentru ca nu vor, principial vorbind, sa faca compromisuri. Inse ei pot face diferenta, prin implicare. Daca vor.
Iata ca balanta poate fi inclinata. E posibil. Fiecare dintre noi putem pune cate ceva. Electoral votul nostru sau candidatura proprie. Sau poate pe noi insine prin prezenta, prin implicare civica si politica, ori punand expertiza noastra intr-un grup unde poate naste constiinte. Poate punand o parte din banii nostri finantand pe cei care au timpul si energia sa se implice. Luand cate ceva si punand la capatul balantei, incet – incet devenim SEMNIFICATIVI si putem crea mai intai un nod de optimism si actiune, apoi un grup de valoare ce poate actiona ca un magnet, ulterior o masa critica ce va produce schimbarea.
Pentru ca schimbarea nu vine din declaratiile unui politician sau prin actiunea unui singur om. Nu. Sunt mii de balante interioare: acum sunteti in cumpana sa credeti sau nu ce am scris eu aici. Alta balanta este cea pusa de intrebarea „daca merita?” Exista si balanta expunerii, ori a cunoasterii, … Sunt mii de balante interioare pe care, punand corect cate ceva, zilnic, nastem decizii ce pot face diferenta. Apoi putem iesi din zona de confort si sa inclinam balanta intr-un grup, intr-o organizatie, intr-un loc pe care il alegem. Asa facem diferenta. Vom vedea mai apoi schimbarea pe care am produs-o. O vor vedea si altii si se vor alatura si ei, daca sensul este bun.
Pentru ca este timpul, pentru ca iubim dreptatea, frumosul, actiunea, bunastarea, libertatea, … toate valorile comune consacrate. Pentru ca suntem cetateni europeni. Si pentru ca suntem vii. Tu decizi!

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.