Jurnal de revolutie

Scris de | Publicat in 16.01.2012 07:13 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

15 ianuarie, o zi agitata. Televiziunile vuiesc cu stiri despre ceea ce se intampla la Bucuresti. Din cand in cand , pe burtiera ecranului apar informatii despre Cluj, Targu Mures, Iasi, Timisoara etc. Cohorte de demonstranti se pare ca marsaluiesc in orase din toata tara.O stire, totusi, imi atrage atentia: 2000 de demonstranti se indreapta spre Piata Operei, majoritatea sunt studenti. Ma irita informatia asta.
In urma cu aproape 18 ani, eram printre organizatorii ultimei mari demonstratii studentesti din Timisoara. Am fost multi, peste 20.000. De atunci, niciodata n-am mai vazut tanara intelighentie timisoreana rasculandu-se. Oare ce-i miscase ? Ma urc in masina, alaturi de un prieten, si ma indrept spre Complex. Se intunecase. Intru valvartej pe aleile putin luminate dintre camine. Altadata incepeam din fata caminelor Politehnicii. Curios, dar nimeni. In departare, un cuplu de indragostiti se saruta sub un felinar. Suna telefonul. Un amic imi spune ca s-a anuntat la televizor ca peste 3000 de studenti demonstreaza in Complex. Ii explic ca nu e nimeni. Nu ma crede. Oarecum frustrati, plecam spre Piata Operei. Poate, cine stie, au ajuns acolo. Parcam masina in fata Liceului MIU si ne indreptam grabiti spre Opera. Grupuri mai mici sau mai mari de oameni se plimba printre casutele de lemn , destul de destinsi pentru o revolutie gata sa se coaca. In piata, circa 20-30 de oameni inarmati cu vuvuzele si fulare violete. Ne invartim cateva minute si hotaram sa ne intoarcem acasa. E 7 seara si frigul a inceput sa se lase. Il intreb pe Attila, prietenul meu, ce parere are. A fost unul dintre cei care au semnat petitia de sustinere a pastorului Tokes la inceputul lui decembrie “89, e trecut prin revolutie. Il irita minciuna. Poate cei 2000 de oameni s-au ratacit pe strazi, e departe din Complex.
Acasa , la televizor , reporterii continua sa relateze despre violentele din Bucuresti. La Antena 3 se anunta ca 4000 de oameni sunt in Piata Operei, iar dupa o jumatate de ora numarul s-a ridicat la 5000. Devine enervant, dar poate mi-a scapat ceva. Hotarasc sa ma intorc in piata. Parchez masina langa Catedrala si ma indrept spre Opera. In sfarsit, un grup mare de oameni. Alarma falsa, e coada de la casuta unde se vinde “vin din vie”. E de inteles, in zilele noastre vinul nu e obligatoriu sa fie din vie. Pe esplanada din fata Operei circa 200-300 de oameni scandeaza “Moarte dictatorului”, “Pacat, pacat de sangele varsat”, “Azi in Timisoara, maine in toata tara”. Hotarat lucru, baietii astia nu-s foarte imaginativi. Macar n-au preluat de la confratii lor bucuresteni celebra scandare “Jandarmii e cu noi”. Ma apropii de nucleul central al demonstrantilor si fac cateva poze. Un domn mai in varsta cu barbuta alba si un tanar corpolent dau tonul. Ceilalti striga si sufla in vuvuzele . La o oarecare departare , oamenii fac poze si savureaza vinul fiert, din vie, in pahare transparente din plastic. E frumos. Dar unde sunt cei 5000 de oameni ? Nu puteau sa se evapore intr-un sfert de ora. O doamna ma roaga s-o ajut sa faca poze cu telefonul mobil. Politicos, ii explic ca nu ma pricep. E frig, din ce in ce mai frig. Ma intorc acasa.
Ma dau pe facebook. Postez nelamurirea mea, cu privire la numarul de demonstranti. Un prieten din Bucuresti ma apostrofeaza aducadu-mi aminte de Roberta si abilitatea ei de-a numara. Sunt trist. La Antena continua sa demonstreze mii de oameni in Piata Operei. E aproape miezul noptii si dintr-o data se anunta ca au mai ramas 2000. Cu ultimile puteri hotarasc sa merg inca o data in piata. Ninge usor la Timisoara. Batranul oras craiesc e pustiu. In Piata Operei – nimeni. O masina a RETIM curata zapada abia pusa pe dalele reci. Ma gandesc la amicul meu din Bucuresti. Spiritul Robertei poate m-a atins si pe mine. Doar televiziunile au intotdeauna dreptate.

 
 
 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.