Intrebarea e: Dumnezeu ce vrea?

Scris de Viorel Dogaru | Publicat in 23.12.2012 13:13 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Tot privim de ani buni spre talibanismul care se manifestă în zona arabă a planetei, principalul focar acestei forme de primitivism constituindu-l fundamentalismul religios, încercarea cu orice preţ de a conserva nişte canoane depăşite de evoluţia societăţii umane.  
În acelaşi timp, de altă parte a planetei, reprezentantul suprem al catolicismului nu doreşte cu nici un chip să accepte avortul şi homosexualitatea. Unii consideră acest fapt tot un soi de fundamentalism religios.
Creştinismul, în general, s-a divizat în milioane de biserici şi bisericuţe. De la profeţi mai mici şi mai mari care evanghelizează în numele unui Dumnezeu numai al lor.
Ortodoxismul mai rezistă, dar este tot mai bântuit de propriile obsesii. Cel puţin în România, ipocrizia socială descompune credinţa, care a devenit un fel de manifestare superficială şi general acceptată de a acoperi oarecum păcatele acumulate de-a lungul săptămânii.
Pe de altă parte, a picat comunismul, cu bubele lui nevindecabile, iar capitalismul, precum vedem, aşa cum s-a construit de-a lungul timpului, este în pragul falimentului.
Democraţia mult trâmbiţată a ajuns într-un punct mort. Libertatea cuvântului s-a transformat peste noapte într-o libertate a supravieţuirii. Noua religie a planetei este pragmatismul. Şi o dată cu pragmatismul vine şi imoralitatea. Pentru că pragmatismul celui care are prea mult devine în ultimă instanţă imoral şi insalubru. Cum la fel ajunge şi pragmatismul celui care are nevoie doar de o coajă de pâine.
Democraţia, în înţelesurile sale fundamentale, ar trebui să semnifice în primul rând echilibru. Care s-a cam pierdut. Socialmente vorbind, sub zece la sută din populaţia planetei poate spune că trăieşte ca în rai. Asta dacă limităm raiul la capital şi beneficiile lui.
De aici în jos, totul este discutabil. Sigur este că dezechilibrele democratice face ca un procent tot mai mare de oameni să fie la limita subzistenţei. Şi nu pentru că nu muncesc sau nu ar vrea să muncească.
Până la urmă, soluţia va veni de la sine, oricare va fi ea. Întrebarea e : Dumnezeu ce vrea?