Eutanasiati-ma!...

Scris de Viorel Dogaru | Publicat in 04.09.2013 15:09 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Nu trăim într-o lume perfectă. Asta se ştie. Şi nu cred că va exista vreodată o lume perfectă. În care toată lumea să fie de acord.
Şi poate ar fi chiar trist. Cazurile de unanimitate n-au adus pe planetă lucruri bune...
Dar mi s-a cam acrit de isteriile astea colective fără nici o finalitate. Şi gratuite.
Şi în România suntem profesionişti când este vorba de isterii colective.
De confundat regula cu excepţia. Şi viceversa.
De-a urlatul la lună chiar şi la amiaza zilei.
Aşa se întâmplă, pentru a câta oară?, cu eterna şi fascinanta problemă a câinilor, a maidanezilor, a javrelor...
S-au cheltuit milioane de euro, cel puţin pe hârtie, şi nu s-a rezolvat nimic.
Administraţiile oraşelor sunt doar nişte aspiratoare de bani care se duc în buzunarele cine ştie cărui ”protejat” al partidului aflat la cârmă.
S-au inventat tot felul de organizaţii neguvernamentale, chipurile, care să-i ocrotească pe cei mai buni prieteni ai omului.
Numai că o mare parte dintre respectivele organizaţii s-au creat de către amicii celor implicaţi în administraţii, pentru că în România nu primeşti bani dacă nu faci parte din, vorba lui Caragiale, lanţul slăbiciunilor.
Cu toate astea, n-am văzut nici o isterie colectivă atunci când este vorba despre transparenţa cheltuirii banului public.
Pentru că, de fapt, nu câinii au o problemă. Ci oamenii.
Să vezi publicate de către primării a tuturor cheltuielilor, fără tot felul de croşetări contabile şi administrative, de la suma totală, firma sau organizaţia care-i primeşte şi când, numărul de câini, până la chitanţele care justifică cheltuielile până la ultimul bănuţ.
Numai aşa ar fi limpede pentru toată lumea ce se întâmplă cu banul public şi s-ar observa dacă există şmecherii la mijloc. Şi cine sunt beneficiarii.
N-am văzut o isterie colectivă despre pensiile subumane de 700 de lei sau mai puţin sau despre salariul minim pe economie. Deşi este limpede pentru toată lumea că nu se poate trăi doar cu 800 de lei într-o lună...
N-am văzut o isterie colectivă despre copiii omorâţi de medici, care sunt mult mai mulţi în România decât copiii omorâţi de maidanezi.
N-am văzut o isterie colectivă despre oamenii străzii care mor în cotloanele societăţii, uitaţi şi bolnavi. Pentru că, într-un final, oamenii străzii sunt nişte produse ale societăţii în care trăim. Cine nu crede, să-i întrebe pe cei mai bătrâni despre oamenii străzii de pe vremea lui Ceauşescu...
Şi, până la urmă, dacă iau un maidanez acasă, îi dau de mâncare şi îl mai mângâi pe ceafă din când în când, sunt absolut convins că maidanezul va ajunge cel mai de treabă câine. Şi va deveni cel mai bun prieten al meu.
Aşa că eutanasiaţi-mă, că sunt sătul de isterii colective...

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.