Domnisoara Comandant

Scris de | Publicat in 07.03.2012 20:24 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

De la Timisoara la Istanbul ajungi in cateva ore cu avionul. O cursa te duce dimineata devreme de la Timisoara la Bucuresti si imediat ai legatura spre Istanbul. Doua curse pe distante aproape egale, cu aeronave identice: doua zboruri trase la xerox.

Insotitoarea de bord, cu voce protocolara, la plecarea din Timisoara, iti ureaza bun venit "... in numele domnisoarei comandant Adina N., secundului Remus M. si al intregului personal de bord ...". Foarte frumos! Oamenii sunt politicosi, se prezinta, iti ureaza un zbor placut si te lasa cu viziunea aeronavei "Aurel Vlaicu" pilotata de o tanara amazoana, frumoasa, energica si mai tanara decat cei 30 de ani la care temerarul pionier al aerului si-a pierdut viata.
Nimic neobisnuit pana aici, mai ales ca domnisoara comandant ne-a lasat atat de lin pe pista din Otopeni incat colegul meu de scaun nici nu s-a trezit.

Cand urci in cursa de Istanbul insa, iti amintesti brusc in ce tara esti ...
Esti intampinat de aceeasi voce protocolara care iti ureaza bun venit " ... in numele comandantului D. si al echipajului sau ... ". Adica fara a fi domn sau "domnisor", fara a avea prenume si poate chiar nici copilot. E doar “comandantul D.” si ne va duce in siguranta, cu bine, la destinatie. Nimic altceva nu mai conteaza! Doar D. este barbat!

Abia atunci intelegi de ce a fost nevoie de explicatii la zborul anterior. Am fost informati de faptul ca aeronava e comandata de o femeie, dar, pentru ca nimeni sa nu se streseze inutil, stewardesa a avut grija sa ne linisteasca: dupa ce ne-a anuntat ca piloteaza o femeie, pe deasupra nemaritata, ne-a spus sa stam linistiti: in dreapta ei vegheaza un barbat. Mana lui ferma va sta pe mansa (pardon) domnisoarei comandant in situatia neprevazuta in care aceasta ar avea un moment de slabiciune inexplicabila. Doar e femeie: "inima zburdalnica, ochi alunecosi".

Altfel, comandantul D. care oricum nu are statut marital, nu are prenume si probabil nici copilot (l-a lasat pesemne acasa, ce rost ar mai avea sa-l care si pe el la Stambul !?), este asigurarea "confortului si sigurantei" noastre. Nici nu a trebuit sa mai vorbeasca pasagerilor la aterizare. Un fel de Chuck Norris al aerului ...
Pentru ca noi, romanii, avem atatea prejudecati, dar ne chinuim, provocand uneori momente de comic involuntar, sa respectam “politically correctness-ul” european, ma astept ca in curand sa zbor intr-o aeronava in care sa fiu anuntat ca domnul comandant poarta ciorapi de dama si portjartier pe sub uniforma, dar sa fiu imediat linistit cu informatia ca secundul e “straight” si deja e cu mana pe fundul unei insotitoare de zbor.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.