De ce o sa fiu intotdeauna un microbist impotriva lui Steaua si Dinamo?...

Scris de Viorel Dogaru | Publicat in 02.05.2015 14:58 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Poate sa zica lumea despre mine orice.
Ca-s antiroman, ca-s basist, ca-s taliban, ca-s macoveist, ca-s fundamentalist, ca-s fanatic...
Dar nu poate sa spuna ca sunt una dintre maimuţele urlatoare ale lui Ion Iliescu şi ale structurilor securisto-comuniste pe care impreuna cu urmaşii urmaşilor PSD le-a implementat de-a lungul şi de-a latul Romaniei (cel puţin) ultimului sfert de secol.

Şi ca sa vorbesc pe inţelesul tuturor, o sa fac o paralela intre ce se intampla in fotbalul romanesc şi societatea romaneasca postdecembrista.
Şi o sa inţelegi tu, draga cititorule, de ce trebuie sa fii atent la radacinile copacului care ţi-a crescut in gradina şi a carei umbra este mai nociva pentru sanatatea ta decat daca a-i sta sub un nuc.

Aşadar, pentru cine vrea sa priceapa tot acest amestec de prosteala postdecembrista a romanilor, poate urmari cam cum a... evoluat fotbalul romanesc şi, mai ales, ”clasicele” cluburi comuniste Steaua şi Dinamo.

Pentru cine nu ştie sau pentru cine a uitat, Dinamo şi Steaua sunt cluburi infiinţate imediat dupa finalul celui de-al doilea razboi mondial, la comanda venita de la Moscova.
N-ar fi fost nimic rau, pana la urma, daca n-ar fi fost distruse, ca şi in celelalte domenii, toate valorile şi organizaţiile existente şi tradiţionale ale sportului romanesc.
S-a impuşcat, s-a ras, s-a redus totul la zero, s-a ingropat in puşcarii şi s-a construit omul nou.
Urmaşii omului nou construit de bolşevici/sovietici/comunişti ii vedeţi astazi cum au devenit mari oameni de afaceri ai democraţiei originale şi politicieni cu renume in spaţiul mioritico-carpato-danubiano-pontic...
Şi tot de urmaşii omului nou dai pe toate uliţele patriei noastre, printre talibanii conspiraţiei mondiale şi suferinzilor de sindromul caprei vecinului.
Şi printre moştenitorii societaţii socialiste multilateral dezvoltate...

Steaua ajunsese la finele epocii comuniste, sub obladuirea lui Valentin Ceauşescu, fiul mai intelectual al dictatorului, la o serie de 106 meciuri fara infrangere intre 1986 şi 1989, avandu-l antrenor intai pe Emeric Ienei, apoi pe Anghel Iordanescu, actualul selecţioner al echipei naţionale...
Despre Dinamo, ca exemplu, caştiga titlul de campioana in 1973 dupa o mare facatura pusa la cale de organele centrale, de partid şi de stat, de la Bucureşti.
Era ultima etapa şi Dinamo a invins pe FC Argeş, acasa, cu 7-0, in vreme ce Craiova a pierdut la Arad la limita, cu 1-0...
Aşa a ajuns Dinamo campioana, la golaveraj, la un singur gol diferenţa...
Paradoxal, un an mai tarziu, in 1974, acelaşi scenariu (!!!), doar ca in loc de UTA era Petrolul Ploieşti.
Dinamo a inscris tot 7 goluri, tot la FC Argeş in poarta, tot un gol diferenţa la golaveraj, numai ca la Ploieşti, cu tot sprijinul arbitrilor, Craiova a reuşit sa obţina un 0-0 care i-a adus primul titlu de campioana.
A fost chiar şi o mica manifestare in Bucureşti, cu oltenii strigand: Şapte goluri de pomana / Tot Craiova-i campioana...

Eternul derby al comuniştilor, clasicul fotbalului de culise romaneşti, a culminat, pe vremea lui Ceauşescu, cu finala Cupei Romaniei din 1988, cand trofeul i-a fost atribuit lui Dinamo, dar mai tirziu FRF a adjudecat meciul cu 2-1 pentru Steaua.
Dupa 1989, Steaua i-a returnat trofeul lui Dinamo, care a refuzat, insa, sa il mai primeasca.
Ideea era ca in perioada comunista nimeni nu a mişcat şi sprijinit ca sportiv daca nu era la Dinamo sau la Steaua. Cu orice preţ...

Şi lucrurile nu s-au schimbat foarte mult dupa 1989, fiind singurele cluburi sprijinite financiar pentru multa vreme, intr-un fel sau altul, prin ministerele de care aparţin, adica cu bani de la bugetul statului.
Tot dupa 1989, daca priviţi mai atent, singurele cluburi care au rezistat fara probleme in prima liga a fotbalului romanesc au fost Dinamo şi Steaua.
Jucatorii de valoare, in cea mai mare parte a lor, au fost direcţionaţi spre Steaua şi Dinamo. Odata cu ei, au fost direcţionaţi şi banii, la vedere sau pe neveu.
Celelalte cluburi care au mai incercat sa mişte intr-un fel au fost reduse la tacere, desfiinţate, penalizate, corupt-izate...
Timişoara şi Craiova, cum era şi de aşteptat, au avut de suferit, dar şi cluburi care au avut curaj sa se remarce in peisaj, de la Naţional, Sportul Studenţesc, Unirea Urziceni, CFR Cluj, Oţelul Galaţi.
Urmeaza, evident, ASA Targu Mureş...

Omul nou de la Steaua şi Dinamo, este adevarat, a dat nume de referinţa sportului romanesc.
Dar tot omul nou de la Steaua şi Dinamo a distrus mii de destine de sportivi şi de oameni implicaţi de-a lungul perioadei comuniste, au creat o scara falsa şi bulversanta a valorilor şi au inghiţit milioane de lei de la bugetul statului, o mare parte dintre bani pierduţi in jungla intereselor particulare.
Ceea ce se observa in fiecare fibra a societaţii romaneşti postdecembriste...

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.