Cine sapa mormantul Sanatatii?

Scris de Viorel Dogaru | Publicat in 22.06.2012 20:16 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Proiectul unei noi legi a sănătăţii a iscat o adevărată isterie mioritică. De la proteste de stradă, cauze facebookistice şi emailizate, până la bălmăjeli interminabile pe la tot felul de televiziuni.Dacă aţi privit cu atenţie, însă, la mintoşii care se dau în stambă de pe fotoliile aflate în prim-planul camerelor de filmat, se poate observa un punct comun vizibil şi auzibil: nimeni nu a citit legea. Toţi vorbesc, îşi dau că părerea, fac pe deştepţii în funcţie de postul unde li s-a dat voie să abracadabreze prostii. Poţi face orice dezbatere publică în România, pentru că totul este de fapt o faţadă. Nu există nici un dialog, nici o confruntare de idei, nici o discuţie concretă, pe cuvinte, expresii, propoziţii sau fraze din INTERIORUL proiectului de lege.
Şi să nu vă imaginaţi că printre mâncătorii de cuvinte televizate bântuie cumva binele obştesc, datoria faţă de ţară, grija pentru aproape. Ioc. Restul, pe urmă, opiniile cetăţeanului, bla-bla, vin ca o cascadă, rostogolindu-se în şanţurile realităţii.
O ştiu şi eu şi o ştie orice om de bun simţ de pe această planetă paralelă românească: sistemul de sănătate este muribund. Cu astfel de isterii şi şmecherii nu se face decât să se sape o groapă mai adâncă în care să îngropăm sănătatea românilor.
Este nevoie de o schimbare şi reaşezare a sistemului de sănătate. Asta este sigur. Cum tot la fel de sigur este că nu există român, oricât de deştept este şi de şcolit, care să ştie exact ce-i trebuie şi cum trebuie să arate o nouă lege a sănătăţii ca să fie lapte şi miere în spitalele româneşti. Pentru că oricât ai învârti bani, ca tot ceea ce-i omenesc, există şi o latură morală. Şi în acest moment, România este corigentă la moralitate. Jurământul lui Hipocrate este doar o gogoriţă pentru adormit copiii. Spitalele sunt pline de impostură, nesimţire, interese şi incompetenţă. Se fac operaţii de sute de mii de euro unor personaje de "hailaif", dar mor copii care au nevoie de intervenţii de doar câteva mii de euro.
Problema este că nici la nivel mondial nu există un sistem de sănătate care să funcţioneze ireproşabil. Pentru că nu poţi lăsa un om să moară la poarta spitalului, fie că are bani, fie că nu are. Medicul nu se poate transforma în Dumnezeu şi să spună: pe ăsta lasă-l să moară, că nu are cu ce plăti. Este împotriva principiilor naturale ale omenirii.
Cu ceva ani în urmă, am întâlnit o englezoaică venită în România pentru a studia cum a funcţionat sistemul de sănătate înainte de 1989. Pentru că, spunea ea, era cel mai bun sistem de sănătate de care ştie.
Pe de altă parte, dacă nu m-ar bântui o lehamite supremă, eu aş da în judecată statul român pentru a-mi recupera toţi banii pe care mi i-a luat obligatoriu din buzunar pentru nişte servicii de care nu am beneficiat niciodată. Ba, mai mult, şi atunci când am apelat la un medic am făcut-o de pomană, pentru nişte diagnostice aiuristice.
În cele din urmă, este nevoie de bani, dar nu banii rezolvă neapărat totul. Omenirea, de-a lungul şi de-a latul planetei, are o problemă de respect şi responsabilitate, onestitate şi lăcomie.
Pot fi scoase mii de legi. Dacă nu se lucrează la mentalitate, la "mansardă", la atitudine, este uşor de închipuit unde se va ajunge...

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.