Acvaristica edilitara

Scris de | Publicat in 23.12.2012 16:51 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Sambata, pe la ora pranzului, pe hidosul „acvariu” din Piata Operei a aparut un banner cu inscriptia: „CONSTRUCTIE IN DEMOLARE”. Sub privirea satisfacuta a primarului, si in prezenta televiziunilor locale, niste baieti inarmati cu surubelnite au inceput demolarea sau mai bine zis demontarea constructiei, in liniste si spre nemultumirea celor care ar fi vrut ca buldozere zgomotoase sa treaca uruind peste mormane de sticla si otel, tocmai in centru urbei noastre. Deocamdata doar partea centrala este demontata, urmand ca dupa Revelion, cladirea sa dispara cu totul.
Cu cateva zile inainte de expirarea termenului de sase luni anuntat in campania electorala, cel putin unul din punctele de pe lista pe termen scurt a fost rezolvat. Primarul Robu a bifat un mare plus, insa institutia Primariei s-a umplut din nou de rusine. De fapt intreaga aventura a cubului de sticla din piata a fost sortita sa ramana o pata neagra pe blazonul institutiei Primariei Timisoarei. O pata cu atat mai mare, cu cat ea a aparut atat in momentul in care s-a construit monstruozitatea, cat si in momentul demolarii ei. Asta pentru ca, intr-o tara civilizata, o institutie de talia Primariei Timisoarei, da dovada de consecventa si isi asuma responsabilitatea actiunilor ei, indiferent de numele persoanei care ocupa fotoliul de primar sau de formatiunea politica ce detine majoritatea in Consiliu.
Ce s-ar intampla daca, un primar ar decide, de exemplu, constructia unui nou pod peste Bega, iar urmatorul l-ar demola pe considerente estetice? Sau un altul ar construi un Mall intr-un parc, iar urmatorul l-ar demola pe considerente ecologice. Niciuna din ipotezele de mai sus nu sunt chiar utopice, fiind propuse la Timisoara sau chiar realizate la Constanta.
Bineinteles ca nu considerentele estetice, ci cele politice au primat in decizia demolarii acvariului, rafuiala cu privilegiatii vechiului primar nefiind determinata nici de aspectul economic (probabil ca proprietarul constructiei va fi despagubit) si nici cel estetic (se putea eventual incerca o schimbare a destinatiei prin acordare, de exemplu, a unei autorizatii de functionare pentru o galerie de arta sau a unui infocentru istorico-cultural pentru uzul turistilor). Dealtfel, dupa daramarea bazarului crescut langa frumoasele cladiri din piata, vom putea din nou admira, de la „porumbei”, in toata splendoarea, infioratoarea constructie comunistoida a MODEX-ului.
In minte imi vine Parisul si multiplele controverse legate de constructia Turnului Eiffel sau a Piramidei din curtea Luvrului. Odata cu schimbarea garniturii din fruntea urbei, nimanui nu i-a trecut prin cap sa demonteze turnul, bucata cu bucata (cu toate ca la 1889, anul inaugurarii Turnului Eiffel, Parisul nu avea primar) sau sa reteze varful piramidei care acum adaposteste intrarea in celebrul muzeu. Un oras mare si civilizat este condus de institutii solide si responsabile.
Unul din cei mai inversunati adversari ai turnului Eiffel, scriitorul Guy de Maupassant, se spune ca si-ar fi luat pranzul in fiecare zi in restaurantul de la etajul doi al acestuia, motivand ca acesta este singurul loc din Paris din care nu il putea vedea. Poate ca o cafenea situata pe acoperisul „acvariului” in care primarul Robu ar fi putut sa-si bea cafeaua in fiecare dimineata, i-ar fi oferit acestuia singurul loc din piata de unde oribila constructie nu se vede.
Lasand ironia deoparte, vreau sa intelegeti ca salut daramarea constructiei in acelasi timp in care deplang actiunile Primariei. Avem nevoie de institutii si organizatii solide si coerente. O institutie de genul primariei, in conditiile alternantei la varf (si nu a unei hegemonii de 16 ani ca cea a lui Gheorghe Ciuhandu) nu ar putea aluneca in astfel de derapaje precum cladirea „acvariului”. Un Consiliu local, indiferent cine il controleaza vremelnic, sub presiunea electoratului si de frica legii, n-ar concesiona niciodata terenul din piata centrala a orasului pentru constructia unui „acvariu”, precum nici nu ar indrazni, peste cativa ani, sa-l darame.
Genul acesta de evenimente nu face decat sa-mi aminteasca de micimea orasului nostru si de distanta enorma la care ne aflam fata de lumea civilizata spre a carei aura privim cu jind.
Astept cu nerabdare concretizarea proiectului de mai multe milioane a lui Nicolae Robu, care ar presupune instalarea de lumini subacvatice si fantani arteziene pe fundul canalului Bega si iminenta lor desfiintare de catre urmatorul primar, ecologist, care ar justifica actiunea prin petitia semnata de cele cateva familii de rate salbatice care vor suferi de stres din cauza fantanilor cantatoare si a luminilor lor colorate, cu efecte halucinogene. Ar fi un superb exemplu de stramba consecventa din partea primariei!

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.