A castigat Robu? A pierdut Stoia?...

Scris de Viorel Dogaru | Publicat in 14.11.2013 16:34 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

USL Timiş a dat sentinţa in razboiul dintre Nicolae Robu şi Traian Stoia.
Dintre primarul intelectual şi viceprimarul fara capacitate intelectuala, cum l-a definit chiar Nicolae Robu la un moment dat.
Dintre sponsorizatul fraţilor Cristescu şi angajatul fraţilor Cristescu.
Şi, nu neaparat ultimul pe lista, cu voia dumneavoastra, dintre PSD Timiş şi PNL Timiş.
Cum era de aşteptat, PSD Timiş şi-a bagat declaraţiile beligerante in buzunarul din spate de la pantaloni şi merge mai departe.
O incercare de mazilire a lui Nicolae Robu, acum, ar fi insemnat nu numai o sinucidere politica in Timişoara a PSD-ului.
Timişoara a fost visul dintotdeauna al lui Ion Iliescu şi a ajuns un scop in sine pentru urmaşii urmaşilor de la PSD.
Nu numai economic, unde mai are ceva de lucru pentru a controla toate articulaţiile, subteranele şi intersecţiile financiare.
Timişoara a ramas, totuşi, un cuvant magic in memoria electoratului din Romania. Rostit cand trebuie şi cum trebuie, Timişoara poate rasturna cu uşurinţa nişte calcule electorale chiar şi atunci cand tace.
Pesediştii ştiu bine acest lucru, ca sunt hoţi, nu proşti.
De aceea, nu PSD Timiş a amanat, pentru o vreme, mazilirea lui Nicolae Robu.
S-a hotarat sus, dar sus de tot, ca nu este cazul ca Timişoara sa ajunga nodul gordian din ”cel mai important proiect politic actual al Romaniei”...
Nimeni din USL nu-şi doreşte sa se auda cantand pe strada vechiul refren ”Azi in Timişoara, Maine-n toata ţara!”... Mai ales pana la alegerile prezidenţiale...
Revenind la ciorile de pe Bega, de-ale noastre, PSD ştie ca Nicolae Robu, agresiv şi imprevizil ca zebra de la Gradina Zoologica, se descompune politic pe zi ce trece.
S-a şi vazut, de altfel, ca nu i-a prea sarit nimeni in ajutor nici macar din propriul partid.
Numai ca odata cu scandalul Robu-Stoia, chiar daca unii incearca sa caute un ţap ispaşitor printre palmierii juridici ai clanului Carpaci, s-a tot repetat un nume in dialogurile razboinice. Mai ales la inceput.
Acel nume este Cristescu. Care este sinonim in Timişoara cu banii şi cu o gramada de afaceri.
Traian Stoia, ca angajat şi executant al fraţilor Cristescu, n-ar fi insistat in duelul cu Nicolae Robu daca n-ar fi primit verde de la stapanire.
Nu poţi avea idei proprii, ca septuagenar, dupa ce o viaţa intreaga ai raspuns cu ”Da, sa traiţi!”...
Intrebandu-te cine este neascultator şi face de capul lui dintre Traian Stoia şi Nicolae Robu este ca şi cand eşti intrebat din ce oraş este echipa Oţelul Galaţi.
Aşa ca Nicolae Robu şi-a taiat singur craca de sub picioare.
Se aşteapta doar un vant mai puternic, din pupa, şi vor fi destui pe aproape care sa-l puna la taiat frunze pentru maidanezi...

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.