Inainte de a uita / 77.000 de detinuti politici

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 26.10.2011 19:40 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Proiectul de inventariere şi de publicare a fişelor matricole de penitenciar ale foştilor deţinuţi politici, demarat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc la jumătatea anului 2007, a ajuns la finalul primei etape, punând la dispoziţia publicului ultima parte a materialului documentar, aferent literelor S-Z.  

Totalul materialului gestionat, aferent acestor ultime şase litere (S-Ş, T-Ţ, U, V, W şi Z), a fost de aproximativ 70.000 de fotocopii, însemnând în jur de 35.000 de fişe matricole. În urma prelucrării acestora, a rezultat un număr de aproximativ 16.000 deţinuţi politici. În total, pe tot parcursul acestei prime etape a proiectului, au fost realizate şi prelucrate peste 300 de mii de fotocopii, însumând mai bine de 150 de mii de fişe matricole penale. Din prelucrarea şi gruparea nominală a acestora, în funcţie de persoana pe numele căruia au fost alcătuite (un deţinut putea să aibă mai multe fişe matricole), a rezultat un număr total de aproximativ 77.000 de deţinuţi politici.
Şi de această dată a fost inclusă o listă cu personalităţi politice şi de cultură binecunoscute care au trecut prin închisorile regimului comunist (în forma sa extinsă, lista poate fi găsită pe site-ul IICCMER, la adresa http://iiccr.ro/ro/fise_detinuti_politici/personalitati/):
Sârbu, Dezideriu I. (1919 - 1989)
- profesor universitar, scriitor. Mai cunoscut prin pseudonimul său literar, I.D. Sârbu, provenit dintr-o familie de mineri de pe Valea Jiului, s-a format în atmosfera Cercului Literar de la Sibiu, al cărui model intelectual a fost Lucian Blaga. Membru al Partidului Comunist în ilegalitate şi participant, pe frontul de est, la războiul împotriva U.R.S.S., el ajunge, la 27 de ani, cel mai tânăr cadru universitar din ţară, fiind, pe parcursul anilor care au urmat, asistentul lui Liviu Rusu la Universitatea din Cluj şi doctorandul lui Lucian Blaga. A fost arestat în septembrie 1957 pentru manifestări ostile la adresa regimului comunist: comentarii favorabile Revoluţiei din Ungaria din 1956, critici voalate la adresa societăţilor mixte româno-sovietice şi, se pare, chiar refuzul unui denunţ calomnios împotriva lui Lucian Blaga. A fost condamnat, iniţial, la 1 an de închisoare corecţională (Hotărârea Nr. 13/58 a Tribunalului Regiunii a II-a Militare), pedeapsă suplimentată ulterior cu încă 7 ani (Hotărârea Nr. 1250/58, pentru 'uneltire'). După o detenţie la Jilava, Gherla, Salcia, Periprava, Stoene.ti şi Giurgeni, a fost graţiat şi eliberat cu Decretul 5/963, lucrând în primul an după eliberare ca miner vagonetar la Petrila. Există voci care susţin că experienţa sa de viaţă a constituit sursa de inspiraţie pentru personajul Victor Petrini din romanul 'Cel mai iubit dintre pământeni'.
Steinhardt, Nicu O. (1912-1989)
- avocat, scriitor şi publicist, călugărit spre sfârşitul vieţii. Născut în familia unui antreprenor evreu, Nicolae Steinhardt s-a integrat încă din tinereţe intelectualităţii bucureştene, urmând cursurile liceului 'Spiru Haret', acolo unde a fost coleg cu Dinu Pillat, Constantin Noica, Mircea Eliade sau Arşavir Acterian. Atras de literatură, el a frecventat cenaclul 'Sburătorul', al lui Eugen Lovinescu, debutând în 1934 cu o lucrare în pamflet ('În genul... tinerilor'), iar în 1936 a devenit doctor în drept constituţional. În perioada 1940-1944 a suferit rigorile politicii rasiale anti-evreieşti, fiind, între altele, concediat din redacţia 'Revistei Fundaţiilor Regale'. După 1944, pentru o scurtă perioadă, s-a reintegrat vieţii publicistice din capitală ('Universul literar', 'Libertatea', 'Viaţa românească'), doar pentru a fi apoi, începând din 1947, din nou marginalizat, asemenea întregii intelectualităţi româneşti interbelice. În acel an a fost scos din baroul de avocaţi, vreme de 10 ani continuând să-şi câştige existenţa din slujbe mărunte, uneori chiar necalificate. În martie 1960 a fost arestat din cauză că făcea parte, ca vechi prieten, din 'grupul Noica-Pillat'. Prin sentinţa Nr. 24/960 a Tribunalului Regiunii a II-a Militare Bucureşti, a fost condamnat la 12 ani muncă silnică pentru 'uneltire', fiind eliberat, după o detenţie la Jilava şi Gherla, în august 1964, ca urmare a Decretului Nr. 411. Încă din primul an de închisoare, la Jilava, a fost botezat creştin de către duhovnicul Mina Dobzeu, înclinaţia sa către duhovnicia ortodoxă fiind desăvârşită în anul 1980, atunci când s-a călugărit la mănăstirea Rohia. Între timp, după eliberare, dedicat activităţii literare, a tradus masiv din literatura anglo-saxonă, a publicat şase volume de eseuri şi a elaborat cea mai cunoscută lucrare a sa, 'Jurnalul fericirii', publicată abia după 1989.
Totok, William (1951 - )
- scriitor şi jurnalist. Cu studii de germanistică şi romanistică la Universitatea din Timişoara, William Totok a fost atras de literatură, motiv pentru care a şi debutat, încă de tânăr (1970), cu versuri în publicaţiile de limba germană din Banat (mai ales în 'Neue Literatur'). Pe baza studiilor universitare, a fost profesor de limba germană şi de limba română în judeţul Timiş, iar în anii ‘80 a lucrat şi ca redactor la un ziar de limba germană din Timişoara. În 1972 a fost unul dintre fondatorii Grupului de Acţiune Banat, o iniţiativă mai mult decât suspectă în ochii autorităţilor comuniste. Din acest motiv, la 18 noiembrie 1975, a fost arestat şi anchetat vreme de opt luni (până la 29 iunie 1976), fiind acuzat de 'propagandă împotriva orânduirii sociale' (art. 166 C.P.). În anul 1987 a emigrat în Germania de Vest, acolo unde a devenit scriitor şi militant civic, fiind membru al mai multor iniţiative privind Europa de Est şi drepturile omului. Printre altele, a colaborat la postul de Radio Europa Liberă (a mai colaborat şi la Deutsche Welle, BBC şi Radio France Internationale) şi a făcut parte din Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România.
Voiculescu, Vasile (1884 - 1963)
- medic şi scriitor. Cunoscut şi apreciat mai ales pentru activitatea sa literară, în special poezia, Vasile Voiculescu a fost şi un bun medic psihopatolog, luându-şi doctoratul la Facultatea de Medicină din Bucureşti (1910) şi practicând această meserie inclusiv ca medic militar, în timpul Primului Război Mondial. Totuşi, el şi-a început studiile universitare la Facultatea de Litere şi Filozofie, literatura fiind astfel cariera către care se va îndrepta cu precădere mai târziu şi în care a debutat în 1912, la revista 'Convorbiri literare'. Parte a curentului gândirist, activ mai ales în perioada interbelică, el a colaborat cu poezii la numeroase reviste, publicând la fel de mult. În 1918 a primit Premiul Academiei (al cărui membru post-mortem a fost ales în 1993), iar în 1941 Premiul Naţional de Poezie. Fiind asociat grupului de apropiaţi ai mişcării 'Rugul aprins', a fost arestat la 5 august 1958 pentru 'uneltire contra orânduirii sociale' (art. 209 C.P.). În acelaşi an, prin Hotărârea nr. 125 a Tribunalului Regiunii a II-a Militare Bucureşti, a fost condamnat la 5 ani temniţă grea, fiind eliberat patru ani mai târziu, în aprilie 1962, prin Decretul Nr. 291. Din cauza vârstei înaintate şi a condiţiilor din detenţie (a fost încarcerat la Jilava şi Aiud), a murit la exact un an după eliberare.
Wurmbrand, Richard (1909 - 2001)
- pastor luteran. În tinereţe, atras de promisiunile doctrinei comuniste, s-a îndreptat către Partidul Comunist, ilegal în România interbelică. A urmat chiar şi cursurile unei şcoli politice la Moscova (1927-1929), fiind arestat la începutul anilor ‘30 pentru convingerile sale ideologice. La jumătatea deceniului patru, conştientizând iluziile pe care le oferea comunismul, renunţă la acesta şi îmbrăţişează creştinismul militant, el fiind evreu prin naştere. Îşi începe acum apostolatul în slujba creştinismului luteran, pentru care, de altfel, avea să fie şi arestat în timpul regimului comunist. Mai întîi, a fost arestat în februarie 1948 şi deţinut până în anul 1956. Fişa matricolă corespunde celei de-a doua arestări, produsă în aprilie 1959, atunci când Tribunalului Regiunii a II-a Militare Bucureşti, prin Hotărârea cu Nr. 63, l-a condamnat la 25 de de ani temniţă grea pentru 'activitate contra clasei muncitoare' (art. 193 C.P.). După eliberare, survenită în iulie 1964 prin Decretul 411, a emigrat din ţară (1965), fiind răscumpărat de una dintre organizaţiile creştine din Occident. Stabilit un an mai târziu în Statele Unite ale Americii, a desfăşurat o bogată activitate misionară, una dintre laturile cele mai accentuate ale acesteia fiind lupta desfăşurată împotriva persecuţiilor religioase anti-creştine din lumea întreagă.
Zub Alexandru (1934 - )
- istoric. Cadru didactic al Universităţii 'Al. Ioan Cuza' din Iaşi, profesorul Zub a fost, începând cu 1989, director al Institutului de Istorie 'A.D. Xenopol'. În 1991 a fost ales membru corespondent şi în 2004 membru titular al Academiei Române, a cărei secţie istorică o conduce din 2006. Asemenea altor deţinuţi politici, el a fost arestat şi condamnat pentru 'uneltire contra clasei muncitoare', Hotărâre luată de Tribunalul Militar Iaşi sub Nr. 299/1958. În fapt, a fost condamnat pentru organizarea, în anul 1957, a unei manifestaţii studenţeşti, ocazionată de împlinirea a 500 de ani de la înscăunarea lui Ştefan cel Mare. Din cei 10 ani de corecţie, primiţi ca sentinţă, a executat numai şase, fiind eliberat în aprilie 1954, prin graţiere, cu Decretul Nr. 476.

 
 

Tu ce parere ai ?


 

Ti-a placut articolul?

Daca informatia ti s-a parut interesanta, distribuie link-ul si prietenilor.